﻿DE PESTE MUNŢI

   Pe timpul cât d. S. Albini, redactoru Tribuneĭ îşi va face la închisóre pedépsa la care a fost condamnat, în urma procesuluĭ intentat de d. Partenie Cosma. d. Pompiliŭ Piposiu va fi redactor responsabil al Tribuneĭ.
                                                              *
   Din când, în când, ca o vox clamantis in deserto, să aude chiar în Dieta actuală a Ungarieĭ, resunetul durerilor, suferinţelor şi nefericireĭ ce nefastul regim maghiarĭ, revarsă asupra Transilvanieĭ şi în special asupra imenseĭ maiorităţi a nemaghiarilor.
   Saşiĭ aŭ deputaţi în acea Dietă ; dar după cele întâmplate, lunele trecute, cu unul din representanţiĭ lor, eĭ par a fi amuţit ; se vede că propunerile falnicióse ale guvernuluĭ, propunerĭ de împăcăciune, i-aŭ redus la tăcere.
   Totuşĭ, cu ocasiunea desbateriĭ generale a bugetului, deputatul Arthus Hollaky, representantul cerculuĭ românesc al Zarandului, de şi ales cum s’aleg în Ungaria partisaniĭ guvernuluĭ, a rădicat glasul pentru Transilvania, a arétat că ea e tratată  ca o fiică vitregă ; că pentru a fi alegător  să  cere un cens maĭ mare de cât în  Ungaria ; că funcţionariĭ, care fac pe copoĭ electoralĭ, sunt favorisaţĭ, chiar când comit abusurĭ ; că, în sfârşit, în Transilvania nu se vede de cât persecuţiune, nedreptate şi sărăcirea poporuluĭ, care nu face de cât  plătesce dărĭ, fără a i se da în schimb cât de puţin din punt de vedere cultural şi al onestităţiĭ.
   Aceɛtea le-a spus un om care, sub presiunea haionetelor, a fost ales deputat în cercul Zaranduluĭ.
   Faptul acestuĭ deputat nu póte să fie de cât bun, pentru că dacă aprinşiĭ şoviniştĭ nu vor s’audă, auzĭ-va popa póte altcineva.
   Totuşĭ situaţiunea fraţilor nostriĭ de peste munţi e atât de detestabilă, in cât un organ românesc, comentând discursul d-luĭ Hollaky, ḑice că Româniĭ, în loc să se bucure că cestiunea Ardéluluĭ a fost scósă din noŭ la ivélă, eĭ tocmaĭ se tem ; căcĭ dragostea Maghiarilor, nu le-a fost nicĭ odată spre bine. Eĭ sciŭ, din esperienţă, că de câte orĭ se scormonesc asemenea cestiunĭ, urméză pururea o reacţiune contră-le.
   Stare uimitor de revoltătóre, cel lovit, cel prigonit a ajuns să doréscă a nu se vorbi de suferinţele luĭ, pentru că se teme că, în loc d’a se împuţina, ele se vor măr si agrava.
   Românii decĭ nu maĭ aŭ nimic bun de asceptat de la nefastul regim unguresc!
